Bizcultura - la graninta dintre business si cultura, sau mai bine zis la granita dintre lumea afacerilor si cea a spiritului. TheInvestor isi propune, incepand cu acest numar, sa puna fata in fata personalitati care, aparent, nu au nimic in comun: antreprenori si conducatori de firme de succes vor intra in dialog sau, de ce nu, in conflict de idei, cu artisti, diplomati, oameni de spirit, pe subiecte care ii intereseaza si pe unii si pe ceilalti.

Ce crede un actor renumit despre globalizare; ce crede un antreprenor despre rolul actorului in societate; ce crede un multimiliardar despre diplomatie; ce crede un diplomat de cariera despre rolul  social al marilor investitori; la aceste intrebari si la multe altele vom incerca sa aflam raspunsuri prin intermediul invitatilor nostri.Globalizarea, mai mult decat un simplu fenomen macro-economic, se rasfrange asupra intregii societati, asupra tuturor membrilor comunitatii, indiferent de categoriile sociale, sau profesionale. Despre acest subiect au discutat, cu pasiune, fata in fata, Claudiu Bleont si Niels Schnecker. Pe de o parte, un actor vedeta al Teatrului National din Bucuresti, profund legat de sprititualitatea romaneasca, care a jucat zeci de roluri din dramaturgia clasica si moderna, iar de celalalta parte un fost pilot in US Air Force, devenit om de afaceri multi-national, expert in managementul strategic pentru investitorii straini in Romania. Doua personalitati pe care totul pare sa le desparta, in afara de faptul ca au fost colegi de banca pana la liceu si continua sa fie buni prieteni. Fiecare in parte, gaseste argumente din propria profesie ca sa-si sustina ideile..

UN FENOMEN NECESAR
“Nu mai putem sa traim astazi decat in globalizare” declara Niels Schnecker, managing senior parner la SCHNECKER VAN WYK & PEARSON. “Fara globalizare omul nu poate exista. Astazi, vechea afirmatie ca “daca stranuta Statele Unite restul lumii face pneumonie” nu mai este valabila! Am constatat ca daca stranuta Japonia face pneumonie America, daca stranuta Indochina raceste Africa… si tot asa. Din acest motiv nu mai avem acum posibilitatea de a face numai politica nationala, numai afaceri nationale, sau sa avem numai prieteni nationali”.

De aceeasi parere este Claudiu Bleont, care se vede pe el insusi ca parte a acestui proces: “Eu cred ca globalizarea este o atitudine esentiala umana si aceasta perioada nu face decat sa recunosca acest lucru. O anumita parte a lumii, in care m-as inscrie si eu, ca artist, ar fi tentata sa spuna altora: voi ati facut globalizarea! Dar eu, ca artist, nu pot spune decat ca globalizarea este o conditie a existentei pe acest pamant”. La randul sau, Niels Schnecker considera ca artistii, prin insasi profesia lor, au fost predecesorii globalizarii: “Dau un exemplu din domeniul tau: in anii ‘60 in lumea afacerilor nu existau multe companii multi-nationale, dar voi, artistii, aveati deja co-productii de filme, sau tu jucai texte care apartineau altor culturi, sau te duceai si jucai intr-o tara straina in limba romana”.

Daca globalizarea este o realitate, la fel de adevarat este pericolul ca ea sa fie perceputa ca o amenintare la adresa identitatii si a valorilor nationale, orice se intelege prin aceste valori. “Globalizarea este normala, este umana. Exista, insa, in acest moment, pericolul unor atitudini nationaliste in ce priveste companiile multi-nationale” atrage atentia Claudiu Bleont. si tot el adauga: “Ar putea exista declaratii de genul: au venit unii dintr-o alta cultura si civilizatie si ne-au luat noua (dau un exemplu!), apa minerala. Eu beau o marca de apa minerala care, sa zicem, pana acum apartinea unui roman, iar acum apartine unui om de afaceri din Azerdaidjan. insa, eu, ca roman, nu simt nici o diferenta intre situatia de dinainte si actuala situatie. Deci ar fi o atitudine nationalista, falsa, sa ma declar nemultumit de aceasta schimbare”.

INTRE TEORIE SI PRACTICA
Pledoaria anti-nationalism, perfect valabila in teorie, nu este intodeauna acceptata si in practica, remarca Niels Schnecker, iar respingerea se manifesta acolo unde parea cel mai putin probabil: “Am sa dau un exemplu din Statele Unite, unde in momentul de fata este o mare disputa creata in jurul faptului ca o corporatie saudita a cumparat drepturile de gestionare a activitatii din majoritatea marilor porturi. Business is business! in America apar, insa, proteste: “Globalizare, globalizare, dar nici chiar asa!” Dupa ce America a fost promotoarea globalizarii, iata ca a ajuns globalizarea la ea acasa intr-un domeniu pe care ea nu-l accepta. Americanii spun acum: “Ce se va intampla daca incepe maine un razboi in Orientul Mijlociu? Arabii vor putea sa-mi blocheze toate navele! Asa ca nu-l vreau pe el ca investitor. Intrebarea care se pune este: Tu nu-l vrei pe acel investitor pentru ca este saudit, sau nu-l vrei pentru ca este strain in general? La aceasta intrebare americanii nu pot, inca, raspunde. Cred ca va trebui sa se ajunga la situatia in care toti vor fi ca mine, nomazi !” adauga Schnecker, si tot el explica: “Eu am “n” nationalitati si pasapoarte si acolo unde vreau ma comport ca acasa, iar acolo unde nu vreau, ma comport ca strain. Atunci cand oamenii vor avea aceasta libertate interioara, cand nu vor mai avea nici un fel de lanturi, in momentul acela va exista mult mai putin nationalism”

Claudiu Bleont este de acord si chiar pluseaza: “Eu ma consider nomad in existenta mea. Dintre toate “ism-ele”: comunism, feudalism, socialism, capitalism, mie imi place un singur “ism”: turism! Noi trebuie sa fim turisti pe acest pamant. Globalizarea e necesara si fireasca. E nevoie de globalizare pentru ca sa se schimbe si sa se amplifice nivelul de constiinta individuala, multinationala. Eu, ca actor, joc un text englezesc in care sunt un englez, joc un text grecesc de acum 2400 de ani, joc, sau, asa cum se intampla in aceasta perioada, joc un text japonez, deci pot sa fiu si sa ma recunosc, omeneste, in orice cultura, pot apartine oricarei civilizatii, in orice clipa”.

AFACERE, ARTA, SAU POLITICA?
Adaptabilitatea si adaptarea la diferite culturi si civilizatii este si o conditie a succesului afacerilor, afirma  Niels Schnecker: “Un om de afaceri trebuie sa se puna in pielea clientului si sa joace un rol in care ii “vorbeste” celuilalt cu vorbele lui, ca sa-l faca sa se simta “acasa”. Eu trebuie sa fac un japonez sa se simta bine ca sa bata palma cu mine. Eu trebuie sa-mi controlez fiecare gest, pentru ca, de exemplu, gestul care inseamna “give me five!” pentru un american este un gest jignitor pentru un grec. Ca atare, toate aceste lucruri care tin de cultura fiecarui popor trebuie invatate, trebuie utilizate si trebuie sa te pui in pielea celuilalt”.

Suprapunerea, fie si partiala, a meseriei actorului cu aceea a omului de omul de afaceri este o idee perfect rezonabuila si in opinia lui Claudiu Bleont: “Acelasi lucru mi se poate intampla mie, ca actor, cand trebuie sa joc cutume care apartin unei culturi din care eu nu fac parte. in momentul in care eu fac acest lucru nu exista nici o diferenta intre gesturile pe care le fac eu si cele pe care le face cineva care apartine nativ culturii respective”. “Trebuie sa faci situatia sa-ti apartina, nu in virtutea tintei pe care o urmaresti, cum ar fi o afacere, sau bifarea inca unui spectacol” adauga el. “in acel moment afacerea, sau spectacolul, intra in tine si te hraneste. Tu vei trai din banii pe care ii obtii prin semnarea contractului, eu voi trai din faptul ca voi avea public care platesete biletele, dar in acelasi timp e o crestere interioara, o expandare de zona de constiinta si o imbogatire interioara”.

Zona de constiinta si imbogatirea interioara sunt valori la care tine si Niels Schneker: “In cadrul firmei avem adesea discutii in care eu ma declar dispus sa pierd bani intr-o afacere cu conditia ca firma Schnecker Van Wyk & Pearson sa isi pastreze sinceritatea fata de ea insasi”.

Vorbind despre faptul ca uneori actorul se suprapune peste omul de afaceri, apar inevitabile celelalte apropieri, aceea dintre actor si politician si aceea dintre omul de afaceri si politician. In aceasta privinta Niels Schnecker respinge vehement ideea ca ar putea sa-si depuna vreodata candidatura in alegeri: “Doamne iarta-ma ! Eu fac politica din spatele scenei, nu fac politica din fata scenei. In fata scenei este omul care isi asuma rolul si postul respectiv, adica primarul, presedintele, senatorul, deputatul. Acestia sunt in fata. In spate sunt cei care ii dirijeaza, care le spun ce sa faca; papusarii, cum mai sunt numiti”. Nici Claudiu Bleont nu crede ca ar fi bun de politician: “Eu, ca actor, sunt, in acelasi timp, si cel din fata scenei si cel din spatele ei. Daca mi s-ar pune intrebarea, eu as raspunde ca nu pot sa intru in politica pentru ca eu deja fac politica. Eu traiesc din “minciuna”, eu creez iluzia unei lumi”.

Politica americana a oferit exemple perfecte de suprapunere, cu succes!, a celor doua roluri, de actor si de politician. in anii ‘80 a fost Ronald Reagan, iar in ultimii ani vedeta este Arnold Schwarzenegger. Amandoi au fost realesi, dar din motive diferite, considera Niels Schnecker: “California l-a votat si-l va vota din nou pe Schwarzenegger! Arnie castiga intr-un stat democrat, el fiind republican, tocmai pentru ca este un actor bun si pentru ca el isi joaca rolul foarte bine. Este o mare diferenta fata de Ronald Reagan. Reagan, cand a ajuns guvernatorul Californiei si apoi presedinte al Statelor Unite, si-a facut constiincios meseria si-a suflecat manecile si a fost cel mai mare presedinte american. Arnie face o parte din ceea ce facea Reagan, adica isi formeaza o echipa de specialisti, dar in perioada celor 4 ani ai mandatului el nu mai este atat de vizibil. Reagan, daca echipa lui decidea ceva, el iesea in fata si “vindea” Americii acea decizie. Arnie isi lasa oamenii sa isi “vanda” singuri “produsele”, dar reuseste, totusi, sa castige voturi pentru ca in timpul campaniei ii depaseste pe toti jucand rolul guvernatorului”.

In ciuda acestor exemple Claudiu Bleont este sceptic ca actorul, in general, poate crea in electorat increderea de care are nevoie un politician pentru a fi votat si a avea succes. “Ne intoarcem la un lucru care conteaza: ce inseamna imaginea in teatru si inseamna imaginea in politica” afirma el. “Intr-o situatie ca a mea, ceea ce face dificil drumul catre lumea politica este faptul ca eu sunt recunoscut ca fiind foarte bun in diferite situatii si purtand diferite masti. in consecinta multi oameni nu ma vor mai putea crede atunci cand eu as veni sa le “vand” o singura imagine, si anume cea a unui primar, a unui prim-ministru, sau a unui presedinte. Pentru ca cetateanul, alegatorul, imi va spune: “Tu incerci sa ma pacalesti, tu joci un rol!”.

Claudiu Bleont considera ca politicianul este cel care trebuie sa “vanda” publicului, alegatorilor, increderea in viitor, imaginea unui viitor mai bun, desi acest lucru este imposibil de controlat, sau de garantat: “Nimeni, ca politician, nu poate sa asigure viitorul. Pot, insa, sa am incredere intr-un om pe care il votez, cu el vreau sa avansez in necunoscut”.

In schimb,  Niels Schnecker are o parere total diferita despre realitatea politica autohtona: romanii nu voteaza din incredere fata de un politician, ci din sentimentul de respingere! “In Romania marea majoritate a oamenilor nu vor sa voteze pe cineva cu care sa avanseze in necunoscut, ei pur si simplu spun “nu il vreau pe cutare”. Votul negativ  este, in Romania, votul real” afirma el. “Alegatorul este cel care isi pune o masca si aici este culmea absurdului in care am ajuns: nu mai discutam despre masca pe care si-o pune omul de afaceri, sau politicianul. Masca aceea cu cele trei maimute “nu aude, nu vede, nu vorbeste”, este purtata de electorat, de client. Dau un exemplu des intalnit: daca intri intr-un magazin din cartierele de locuinte vei constata  ca inca exista atitudinea umila a clientului fata de vanzator. Masca o poarta cine n-ar trebui: nu eu, ca actor, sunt cel care imi pun masca, ci el, ca spectator, are masca. in consecinta, el judeca realitatea nu privind la masca pe care o port eu, ci judeca realitatea vazuta prin masca pe care el singur si-a pus-o”.