Interviu

“In Romania confuzia e ridicata la nivel de arta” - Interviu stirifeldefel.ro

Iata si ultimul interviu dat site-ului Stiri fel de fel. Este groooooaaaaaaazzzznnniiiiicccc​ ccc de lung. 42 de intrebari de mi-au scos sufletul. Nici macar eu n-am fost in stare sa-l citesc cap coada. Ar fi putut sa-l dea in foileton :)

Niels SchneckerIntr-o perioada in care tot mai multi romani paraseau Romania, Niels Schnecker a ales sa se intoarca in tara in care s-a nascut si sa se stabileasca definitiv aici. Dupa 11 ani de cand a luat aceasta decizie afirma ca inca ii palce traiul pe plaiurile mioritice pentru ca Romania ii furnizeaza doza zilnica de adrenalina. Este om de afaceri, analist economic, colonel in retragere al US Air Force, fost pilot de vanatoare pe celebrele F16, om de televiziune, posesor de centura neagra in Kung Fu, poliglot (vorbeste noua limbi straine), are patru cetatenii (romana, germana, americana si israeliana), se simte acasa in SUA, ar trai in Bora Bora, uraste mentalitatea romaneasca bazata pe proverbiala expresie „lasa, ma, ca merge si-asa”, crede ca Romania ar putea fi condusa cu succes de o personalitate ca Vaclav Havel iar paradoxul lui preferat legat de tara in care s-a nascut este situatia din agricultura. In ceea ce priveste situatia socio-economica globala, crede ca o schimbare fundamentala este necesara in modul in care lumea isi va continua viata pe planeta pentru ca omenirea sa nu dea gres. Despre lumea care ar trebui sa inceapa sa se schimbe fundamental, despre Romania zilelor noastre cu bune si rele, dar si despre unde viseaza fostul pilot US Air Force sa se retraga la pensie, am discutat cu Niels Schnecker in randurile de mai jos:

Sunteti un om complex, cu o biografie care ar putea deveni, cred eu, un roman de succes. V-ati gandit sa scrieti o carte in care sa va povestiti viata ?

Nu-mi place sa vorbesc despre mine, chiar urasc sa fac acest lucru. Ca atare ma indoiesc ca voi scrie vreodata o carte despre viata mea. Sunt insa destul de multe lucruri despre care as putea sa scriu si probabil ca la un moment dat ma voi aseza sa scriu, macar pentru a-mi aduna gandurile despre una si despre alta pe hartie. Dar despre mine nu cred ca voi scrie vreodata un astfel de volum.

V-ati nascut in Romania, ati trait in America, Israel, Marea Britanie, Africa de Sud, Franta, Argentina si Filipine si ati calatorit in 124 de tari. Care dintre locurile in care ati ajuns „vi s-a lipit de inima” ?

Acasa pentru mine inseamna SUA, poate pentru ca s-a lipit cel mai mult de mine si este tara pentru care mi-am pus viata in joc. Daca ar fi vreodata sa ies la pensie si sa ma retrag undeva, sa nu mai fac nimic decat sa scriu carti – apropo de cele de mai sus – as alege probabil Insulele Bora Bora.

In care dintre aceste locuri v-ati fi dorit sa nu fi ajuns niciodata ? De ce ?

Intotdeauna m-am bucurat sa ajung in acele locuri, pentru ca indiferent cat de bun sau de rau este un loc, indiferent cat de rai sau de buni sunt oamenii, indiferent de circumstante,  tot ai ceva de invatat si poti sa-ti imbogatesti experientele, ca atare nu cred ca mi-a parut rau vreodata sa ajung undeva. Sunt locuri in care nu ma intorc cu mare bucurie, dar nu le-as face o reclama negativa, gusturile sunt diferite si acelasi lucru este valabil si cand vorbim despre modul in care percepi un loc, in care percepi oamenii, cultura respectiva etc…

Unde ati fi ramas pentru totdeauna ?

Dupa cum spuneam, SUA inseamna pentru mine acasa, insa atata timp cat exista o viata activa am ramas in Romania unde ma aflu in mod permanent din 2001–2002. Daca insa ma voi pensiona vreodata  si nu voi mai face nimic altceva decat sa scriu, as alege sa traiesc in Bora Bora.

Ati fost pilot de vanatoare pe celebrele F16 si sunteti colonel in retragere al US Air Force. Acum ca nu mai puteti zbura, in ce alte moduri va procurati doza zilnica de adrenalina ?

Cred ca a trai in Romania procura suficienta adrenalina cat pentru o mie de zboruri. Ganditi-va doar la situatia actuala, la modul in care criza este vazuta si traita cu totul altfel in Romania, la modul in care se desfasoara, sa spunem asa, democratia aceasta fragila. In plus, o noua cariera pentru mine (alaturi de cea pe care am avut-o pana acum) este cea de om de televiziune si imi place acest lucru; ca atare, iata, simplul fapt de a trai in Romania in momentul de fata imi procura doza zilnica de adrenalina.

Vorbiti noua limbi straine. In care dintre ele va exprimati cel mai confortabil?

Tata spunea ca daca vrei sa-ti dai seama care este limba in care o persoana se simte cel mai confortabil pune-o sa numere bani sau sa adune cifre si in mod reflex persoana va folosi limba care ii este cea mai la indemana. In cazul meu, eu numar si adun in engleza.

Care este cea mai rara limba pe care o vorbiti ? Si cea mai dificila ?

Parerea mea este ca cea mai dificila e ivrit (n.r: ebraica moderna), iar cea mai rara cred ca e latina, fiind o limba moarta,  nu prea mai este vorbita, desi eu cred ca sunt destul de multi vorbitori de limba latina in lume.

Intre 1985 si 1986 ati fost consilier economic la Casa Alba in timp ce America era condusa de Ronald Reagan. Cu ce amintiri ati ramas din acea perioada ?

Ronald Reagan este dupa parerea mea unul  din cei mai mari presedinti ai SUA din toate timpurile, in aceeasi panoplie cu Washington, Lincoln, Jefferson. Este cel care a revolutionat gandirea economica a SUA introducand o politica numita Reaganomics. De asemenea el a fost cel care a dovedit ca un presedinte – in cazul lui actor (si de acest lucru s-a facut foarte mult haz la vremea aceea si chiar ulterior) –  poate sa creeze o politica coerenta pentru SUA. Acest lucru s-a datorat faptului ca a stiut sa adune in jurul sau o echipa de specialisti, acestia sfatuindu-l permanent in directiile in care ar trebui sa actioneze, iar el a creditat cu foarte multa incredere fiecare din aceste echipe de specialisti, tocmai pentru a se putea baza pe sfaturile lor.

Ati avut atunci vreo surpriza referitoare la modul cum functioneaza economia americana? Care anume?

Am fost uimit la vremea aceea de faptul ca economia americana mai avea inca foarte multa influenta a statului asupra mediului privat, lucru care odata cu Reagonomics a inceput sa se si schimbe, si nu numai in SUA, dar in intreaga lume. Sigur, Europa a ramas mai departe cu un concept social mai pregnant decat chiar SUA sub administratii democrate, insa pentru mine influenta puternica pe care o avea statul asupra mediului privat a fost la vremea aceea un soc.

Ati fost (sunteti) un simpatizant al lui Reagan?

Sunt reaganist 100% si probabil voi muri reaganist, motivul fiind tocmai conceptele avangardiste inca si astazi in multe aspecte, cum ar fi desfasurarea economica, modul in care economia se poate dezvolta, relatia dintre stat si economie, modul in care elementele sociale se pot rezolva. Ca sa dau un exemplu, ma voi referi la reforma sanatatii pe care o incearca astazi SUA. Daca s-ar fi facut pe bazele Reagonomics, daca Bill Clinton la vremea sa ar fi relansat economia, astazi am fi avut un sistem de asistenta medicala in SUA care ar fi fost invidiat de intreaga lume, dar, din pacate, nu s-a facut acest lucru si iata ca nici astazi nu avem un sistem medical in SUA care sa rezolve aceasta problema. De altminteri putem vedea ca in lume sistemul medical – sau asistenta medicala pentru cetatean – este o problema ce nu si-a gasit solutiile si raman la parerea ca in Reaganomics acest element era rezolvat, si nu numai acesta, mai erau si altele.

Ce inseamna afisul pe care il aveti in spatele biroului dvs. „Stop OBAMA!?”

Evident ca daca sunt republican si reaganist Obama nu este alegerea mea ca presedinte pentru SUA. Cred de asemenea ca masurile pe care le-a luat presedintele Obama cu privire la efectele crizei mondiale si in SUA, in special acel pachet de ajutor de peste 700 milioane de dolari, nu este in sine solutia corecta; modul in care s-a facut prin pomparea in banci nu rezolva problema, pentru ca trebuie sa ne gandim la faptul ca problemele sunt sistemice, bancile trebuie curatate, trebuie rezolvate intai problemele institutionale ale sistemului financiar mondial si pe urma pomparea banilor, de aceea nu cred ca pur si simplu asanarea activelor toxice prin cumpararea lor de catre stat reprezinta solutia ideala, cum de altfel nu cred nici ca doar masurile de austeritate pot reprezenta o rezolvare, cu toate ca ele fac parte din concertul de masuri ce trebuie luate de un guvern, insa fara masuri active de stimulare a economiei nu putem sa ne inchipuim o iesire din criza. Mai mult decat atat, daca mai adaugam si factorul potentialei crizei alimentare care se prefigureaza in acest moment, cu atat mai mult aceasta idee de masuri economice active devine si mai rationala.

Puteti numi o parte (sau mai multe) buna (bune) a (ale) lumii in care traim?

Absolut. Globalizarea dupa parerea mea este un lucru foarte bun pentru ca permite o mai mare interactiune intre culturi, ori asta nu inseamna altceva decat imbogatirea fiecaruia dintre noi cu elemente din culturile altora, din gandirile altora, din mentalitatile altora, ceea ce reprezinta un element destul de important. Important de asemenea este faptul ca avem o comunicare mult mai buna, intre noi a inceput sa apara un interes mai clar cu privire la o dezvoltare a economiei tinand cont si de latura sociala a acestei economii, iarasi revin la Reaganomics – era o parte din acel concept – iata cateva lucruri pozitive.

Privind la actuala situatie economica a lumii, pare ca totul sta sa se prabuseasca. Credeti ca „prabusirea” este inevitabila pentru ca apoi intregul sistem economic sa fie reinventat?

O criza economica de amploarea celei pe care am trecut-o aduce de obicei schimbari dramatice in intreaga fibra a umanitatii; nu putem sa ne inchipuim o criza economica fara sa ne uitam la aspectele sociale, culturale, energetice si asa mai departe. Cred ca aceasta criza economica, starea actuala a lumii de fapt este momentul in care vom vedea o schimbare a intregii paradigme a modului in care lumea isi continua viata. Si aici ma refer in primul rand la relatia cu natura, ma refer de asemenea la relatiile sociale, ma refer in primul si in primul rand la relatiile energetice si in special la asa numitele energii alternative.  Nu stiu daca acea energie alternativa care urmeaza sa inlocuiasca hidrocarburile a fost sau nu inventata, daca cele pe care le stim,  apa, soare, vant sunt neaparat cele care vor face cariera ca si metode de hranire energetica a lumii viitorului, insa fapt este ca va exista o ruptura in aceasta paradigma a energiei care va aduce dupa sine o schimbare a modului in care hranim planeta, pentru ca, repet ce am spus in raspunsul anterior, suntem in pragul unei crize alimentare serioase. Populatia globului  se apropie de cifra de sapte miliarde iar pamantul nu a fost facut sa duca o astfel de populatie in spate, cel putin nu la modul de consum actual, ca atare si acest lucru va trebui sa se schimbe. In sfarsit, cred ca va exista o schimbare a paradigmei sociale, foarte posibil mergand pe latura globalizarii economice, respectiv o globalizare a statului ca sa spun asa, adica un fel de stat global in stare sa aiba o viziune de ansamblu asupra necesitatilor omenirii, si atunci vom incepe sa discutam mai putin din punct de vedere national ci vom incepe sa intelegem din ce in ce mai mai mult ca suntem toti locuitorii acestei planete si ca trebuie sa gandim impreuna daca vrem sa supravietuim, atat noi cat si planeta.

Care ar fi alternativele ce se intrevad pentru sistemul economic actual care pare ca a dat gres?

Eu nu as spune neaparat ca sistemul actual a dat gres, ci as spune ca pur si simplu a ajuns incet- incet la o maturitate, a trecut prin diferite etape de crestere si de finisare, si a ajuns sa fie un  sistem neconcurat.  Sa nu uitam ca dupa ’89, atunci cand a cazut comunismul, una dintre marile probleme pe care le-am avut a fost faptul ca nu a existat nimic in locul comunismului, adica am avut monopolul capitalismului, respectiv „monopolul” democratiei si atunci intr-adevar ca si in economie, ca si in orice altceva, ca la piata de exemplu, atunci cand nu exista competitie, acel unic ceva va creste pana la punctul la care va face  implozie, pentru ca ajunge autosuficient, ajunge la punctul la care nu se mai cenzureaza, nu se mai finiseaza, pentru ca nu este in competitie cu nimic altceva. De aceea sistemul actual a ajuns la punctul de a intra in colaps. Dar intra in colaps, repet, dupa o perioada de maxima finisare. Care va fi noul sistem? Repet, probabil ca va fi bazat pe acest concept de globalizare, presupun ca va exista termenul acesta de economie sociala de piata, care incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult, si cred ca sistemul centrist, nu de stanga, nu de dreapta, ci cel de centru incepe sa fie un model pentru urmatorii 10-20 de ani in care sa rezolvam atat problemele economice dar si problemele sociale pe care le avem si care sa permita in acelasi timp si o dezvoltare a economiei. Interesant este ce face China in momentul de fata, prin colonizarea Africii, incercand sa aplice intr-un mod empiric un astfel de model capitalist social, in sensul ca ei nu iau resursele din tarile in care acele resurse se gasesc si le duc in China sa le prelucreze, ci mai degraba aduc tehnologie, know-how si chiar specialisti in zona Africii pentru a putea sa prelucreze lucrurile acolo, creand in acelasi timp dezvoltare in acele tari.

In ceea ce priveste Romania, care credeti ca este cel mai bun lucru care s-a intamplat aici in ultimii 11 ani din punct de vedere economic, politic sau social?

Mi-e greu sa gasesc in ultimii 11 ani ceva pe care sa pun degetul si sa spun ca a fost o realizare deosebita din punct de vedere economic, politic sau social. Poate ca ar merita mentionat faptul ca a crescut economia privata peste cea de stat, desi nu sunt foarte fericit de modul in care s-au facut privatizarile in Romania, seamana foarte mult cu zona Rusiei, pentru ca nu au permis o dezvoltare armonioasa a economiei romanesti, n-au existat politici foarte clare de atragere a investitiilor intr-un mod strategic. Orice investitor mare care voia sa vina in Romania era super – il primeam, il gadilam si-i dadeam ce puteam sa-i dam (tot nu i-am dat prea mult pentru ca mai mult s-a dus pe la vecini) dar nu au existat decizii strategice care sa atraga investitorii pe baza unui plan bine-gandit. Daca Romania ar fi intrebata ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare cred ca nimeni n-ar fi in stare sa dea un raspuns, iar ca sa raspund si la intrebarea care urmeaza probabil, care este cel mai rau lucru care s-a intamplat in Romania  in ultimii 11 ani, as spune ca faptul ca noi nu ne-am formulat o strategie de dezvoltare a Romaniei, o idee pe termen mediu si lung astfel incat sa intelegem ce trebuie sa se intample. Cred ca agricultura ar fi salvarea noastra dar asta ar fi insemnat o decizie strategica a tuturor partidelelor politice care sa gaseasca mecanismele de incurajare a agriculturii, insa, din pacate, in Romania bazinul electoral cel mai bogat in voturi este cel de la tara si atunci niciunul dintre partidele politice nu are curajul de a lua acele masuri, de a opri de exemplu productia pe hectarul de teren, de a incuraja asocierile, de a descuraja nemunca la tara si agricultura de subzistenta.

In urma cu 11 ani v-ati decis sa va stabiliti in Romania. Ati regretat vreodata ulterior aceasta decizie?

Nu, n-am regretat. Ma intrebati mai devreme de unde-mi iau adrenalina, mie-mi place adrenalina, ca atare nu regret faptul c-am ramas in Romania, plus de asta am o familie frumoasa, un baiat frumos, am toate argumentele sa-mi placa faptul ca am ramas aici.

Cu ce v-ati acomodat cel mai greu odata revenit in Romania?

Cred ca cel mai greu lucru pentru mine in Romania este mentalitatea mioritica. Acest „lasa, ma, ca merge si-asa”. Asta pe mine ma chinuie cel mai tare, faptul ca exista acest concept, acel „lasa, ma…”.  Cand am construit casa, au venit niste constructori care lucrasera in afara – ma rog, am avut patru echipe de constructori dar nu mai intru in amanunte – vreau sa spun ca acesti constructori lucrasera in strainatate si vazusem la unii dintre ei cum au lucrat si erau foarte buni. Ei bine, cand au venit sa lucreze in Romania si le spuneam „da, dar vezi aici linia este putin stramba” imi ziceau „hai, sefu, ca nu sta nimeni sa se uite, las’ ca merge si-asa ca nu se vede”. Aceasta atitutidine pe mine ma imbolnaveste si asta se vede oriunde, de la modul in care circulam pe strada si terminand cu modul in care facem politica si economie in aceasta tara.

Ce ati desfiinta in Romania pentru ca lucrurile sa se miste mai bine?

Nu cred ca trebuie sa desfiintezi ceva ca lucrurile sa mearga mai bine, cred ca trebuie sa construiesti, si ca sa construiesti in primul si-n primul rand trebuie sa construiesti prin educatie, or eu cred ca cel mai important lucru in momentul de fata e sa incercam sa ii educam pe cei tineri, chiar foarte tineri, in a schimba aceasta viziune, aceasta mentalitate. Nu se va intampla de pe o zi pe alta, ci de-a lungul a trei generatii am spus eu prin anii ’90, si cred ca o generatie deja s-a consumat, deci mai avem inca doua. Cred ca abia copiii studentilor sau absolventilor care pleaca acum in strainatate vor fi cei care, atunci cand se vor intoarce, vor putea sa schimbe ceva.

Ati trait anterior in tari dezvoltate precum SUA si Marea Britanie si in tari sarace precum Filipine. Ce caracteristici comune are Romania cu tarile dezvoltate si ce caracteristici comune are Romania cu tarile sarace?

Cu tarile sarace, ca sa incep cu finalul, cred ca cel mai vizibil element comun este coruptia – cu cat o tara este mai saraca, cu atat este mai corupta – iar la noi coruptia este endemica, la fel ca si in tarile sarace. Ce avem in comun cu tarile bogate – incepem sa avem o oarecare infrastructura in zona urbana, infrastructura ce nu este foarte buna, dar incepe sa se creeze, incepem sa avem un sistem de guvernare care seamana cat de cat cu cel din tarile dezvoltate, dar dupa parerea mea Romania mai are un drum foarte lung de parcurs in aceasta zona. In plus, Romania este membra UE si NATO, lucru important pentru o tara dezvoltata, nu poate altminteri sa se apere decat in interiorul unor aliante economice si militare puternice.

Ca o curiozitate personala, Romania este o tara in curs de dezvoltare sau o tara saraca?

Este o tara in curs de dezvoltare si nu saraca pentru ca bogatiile potentiale ale Romaniei sunt mari, si ma refer in primul rand la agricultura; resursa umana romaneasca nu este chiar atat de debila precum vor unii sa o deseneze si chiar daca au plecat milioane de romani in strainatate, Romania inca are o resursa umana destul de puternica. De asemenea este in curs de dezvoltare pentru ca are mecanisme ce ii permit aceasta dezvoltare, chiar daca acestea sunt pervertite uneori politic, chiar daca avem de-a face cu coruptia, acele mecanisme cum sunt de exemplu fondurile europene, aliantele din care facem parte, toate acestea creeaza premisele ca sa numim aceasta tara o tara in curs de dezvoltare si nu una saraca.

Daca fiul dvs. de 7 ani v-ar intreba „Tata, cum s-a format gaura mare din bugetul Romaniei?” Cum i-ati raspunde ca sa inteleaga?

Foarte simplu: s-a furat, s-a furat, s-a furat si nu s-a pus nimic la loc. De furat, se fura si in alte parti, dar aici nu s-a pus nimic la loc. I-as explica foarte simplu ca daca iei un borcan de dulceata si mananci din el tot timpul, iar toamna cand se fac fructele nu faci alta, la un moment dat se termina dulceata din borcan.

Romania este in acest moment foarte indatorata si nu prea produce nimic pentru a-si plati datoriile. Singurele metode aplicate pentru a se strange bani la buget sunt taierile de pensii, de salarii, disponibilizari etc. Cat o mai putem duce asa si ce riscam continuand in acest mod?

Nu stiu cat o mai putem duce asa. Dupa cum am mai zis, cheia este o politica activa de crestere a economiei. Eu nu sunt impotriva taierilor – am auzit si aceasta varianta, ca as fi impotriva austeritatii – nu, mie mi se pare normal ca intr-o astfel de criza economica sa existe taieri, mi se pare normal – si aici sunt de acord cu presedintele meu care spune ca statul e gras – statul este gras intr-adevar – problema pe care o vad este ca taierile nu se fac pe baza de profesionalism, ci pe baza de nepotism, coruptie si nu pe meritocratie. In plus,  nu se face nimic care sa vizeze o crestere. Putem taia, dar la un moment dat nu mai avem ce sa taiem. Revin la subiectul cu borcanul de dulceata: eu pot sa ajung sa mananc din ce in ce mai putina dulceata in fiecare zi, sa reduc consumul, dar la un moment dat borcanul acela tot se termina, si daca nu pun altul in loc, daca nu fac alta dulceata, la un moment dat nu mai am ce sa mananc indiferent de cat de mult reduc consumul. Iar ideea ca noi ne dezvoltam pe baza de export – sigur, exportul este un element foarte puternic in economia unei tari, trebuie sa fie mare si cu cat exportam mai mult cu atat mai bine, numai ca dependenta noastra de export, aproape absoluta, este pericolul pe care-l vad eu, si anume ca, in momentul de fata, pietele in care exportam sunt lovite de asemenea de criza, si la un moment dat vor avea o problema in a mai putea creste si atunci sigur ca vor incepe sa taie din importuri, cele pe care le aducem noi catre ei si atunci ne vom trezi cu o reducere a comenzilor, ceea ce cred ca se va intampla chiar pana la sfarsitul acestui an sau inceputul lui 2012, de aceea este foarte important sa existe un echilibru intre exporturi si consumul intern. Insa la noi productia interna nu poate sa creasca atata timp cat nu exista masuri de crestere a economiei astfel incat sa se mareasca si venitul cetateanului care sa poata sa consume.

Care ar fi alternativa mai eficienta la metodele aplicate acum de Guvernul Boc?

Metodele guvernului Boc nu sunt intru totul proaste, din pacate sunt neinsotite. Sigur, cresterea TVA-ului este foarte nefericita ca si taierile de salarii de altfel, dar reducerea de oameni din schemele de stat este extrem de importanta si trebuie facuta si am clamat-o deja de prin 2006-2007. Ceea ce lipseste guvernului Boc, acum, in criza, sunt masurile active de stimulare a economiei. Aceste masuri active pot fi diferite, incepand cu reducerea CAS-ului dramatic, nu cu trei puncte procentuale ci cu 15-20, astfel incat sa stimuleze intr-adevar angajarile si sa antreneze trecerea cat mai in alb ca sa spun asa a veniturilor salariale, prin aceasta crescand venitul statului. Pe langa asta, trebuie stimulate investitiile in domenii care au un viitor, care pot intr-adevar sa creeze multiplicare pe orizontala a economiei, ma refer la investirea in infrastructura mare de transport – rutiera, feroviara dar si in infrastructura de tip apa, canal si energie. Numai ca astfel de investitii trebuie facute in alt mod decat se fac acum, respectiv licitatiile trebuie sa fie pe segmente foarte mici de atribuire, segmente intre unu si cinci milioane de euro per pachet licitat, astfel incat sa se deschida foarte multe santiere mici la care sa participe intreprinderi mici si mijlocii. Atunci intr-adevar se va vedea o activitate economica furibunda, de maxima intensitate, cu angajari foarte multe, cu venit la stat foarte mare, pentru ca de pe atat de multe santiere fiecare are de achizitionat materiale, fiecare plateste TVA, plateste impozite pe salarii, etc. Daca se liciteaza de exemplu pe un tronson de 100 km, cel care l-a castigat nu incepe 100 km odata, el incepe tot cate un km cu o echipa care munceste pe un km iar ceilalti 99 km  stau intre timp si asteapta. Cheltuiala in plus cu o companie de supervizare care sa se asigure de calitatea uniforma a tuturor segmentelor, de faptul ca din punct de vedere ingineresc acele segmente se intalnesc si sunt compatibile unul cu celalat, acea cheltuiala este minima fata de valoarea pe care ar avea-o un astfel de program. Mai mult decat atat, in momentul in care licitezi pe mai multe segmente mici, preturile pe unitate vor scadea foarte mult pentru ca vei avea un volum foarte mare de cereri, de santiere, si atunci competitia va fi mult mai acerba. Toate aceste lucruri ar stimula economia si ar putea intr-adevar sa reinceapa circuitul economic pentru ca astfel economia se dezvolta orizontal.

Romania este plina de paradoxuri. Care este paradoxul dvs. preferat legat de Romania?

Paradoxul meu preferat legat de Romania se refera la agricultura. Este o tara dupa parerea mea eminamente agrara, o tara cu un potential agricol fantastic, cu toate acestea, Romania importa hrana. Motivul este ca modul in care s-a facut reforma agrara la inceputul anilor ’90 a condus la o agricultura de subzistenta, mentinand taranul intr-o stare de cvasi-saracie, stare in care el poate fi manipulat ca si masa electorala. De aceea este extrem de greu pentru orice partid aflat la guvernare – pentru ca nu vorbim doar de ultima perioada – orice partid la guvernare are o dilema in a porni o reforma de genul acesta, pentru ca ar insemna sa stimuleze asocierile si sa descurajeze agricultura de subzistenta, ceea ce i-ar deranja pe tarani, si, dupa cum am spus, ei reprezinta marea masa a votantilor, deci, s-ar pierde voturi esentiale. Ar insemna ca acel partid sa-i taxeze mai mult si sa le dea subventii mai mici pentru subzistenta, respectiv sa-i taxeze mai putin si sa dea subventii mai mari celor care fac agricultura industriala. Pe de alta parte, in momentul acela ar „risca” emanciparea taranului, deoarece ar putea incepe sa castige bani, sa faca si alte lucruri si atunci riscul este ca acea masa de manevra pe care oricare partid politic se bazeaza cu atata ardoare sa dispara.

Care este in acest moment omul politic din Romania in care aveti cea mai mare incredere si in care va puneti cele mai mari sperante?

Nu exista in momentul de fata un om politic in care sa am incredere foarte mare; am incredere in actualii lideri ai USL-ului, dar nu pot sa spun ca reprezinta, ca sa spun asa, viitorul sigur. Parerea mea e ca le lipseste foarte mult experienta, cred ca si ei sunt tributari unor mecanisme si metode politice proaste din Romania, si nu cred ca este vina lor, cred ca tine de ceea ce spuneam mai devreme apropo de schimbarea de mentalitate si de paradigma; pentru a avea lideri adevarati trebuie sa ai lideri crescuti, or pana acum n-a existat o scoala de leadership, n-a existat o scoala politica in Romania care sa dezvolte lideri. De aceea si avem lideri – de succes  de altfel – cum este de exemplu presedintele meu, care nu castiga prin altceva decat prin carisma proprie, dar metodologia sa este defectuoasa. Parerea mea este ca vor trece, cum am mai zis, inca vreo doua generatii pana sa  avem acei lideri „profesionisti”. Dar imi pun speranta in momentul de fata intr-o transformare politica – poate a generatiei tinere actuale din partidele ce formeaza Uniunea Social Liberala.

Propuneti un candidat la presedintia Romaniei care nu si-a exprimat inca aceasta intentie!

Nu pot raspunde la aceasta intrebare pentru ca nu am un candidat. Motivul este ca portofoliul presedintelui este inca de asa natura incat el produce confuzie. Pe placul meu ar fi un om de reprezentativitate, un om care poate sa duca renumele Romaniei in lume, un om de cultura, care intelege conceptele diplomatice chiar daca nu este un diplomat de cariera, ca sa dau un exemplu extern un fel de Vaclav Havel, ceva de genul acesta imi inchipui ca presedinte. Problema este ca in Romania avem un executiv bicefal, in care presedintele face parte din executiv si are anumite prerogative executive. Eu mi-as dori ca Romania sa clarifice, tocmai pentru ca suntem o tara in care confuzia este  ridicata la nivel de arta, macar din punct de vedere constitutional democratia parlamentara de exemplu, in care, Guvernul si premierul sa fie executivul, iar presedintele sa aiba un rol de reprezentare si atata tot, fara niciun fel de amestec in zona executiva. Daca am avea asa ceva, atunci ar fi mult mai usor sa incepem sa gasim candidati potentiali pentru acest post, pentru ca Romania are simboluri cu valoare internationala, inca si astazi, si culmea este ca in continuare apar astfel de simboluri din randul tinerilor care au plecat din tara, s-au format afara si se intorc – ma uit cu foarte mult drag la Liga Studentilor din Strainatate,  care este plina de astfel de potentiali candidati.

Exista oameni politici in Romania care fac gafe (nu rar si nu putine) care ii transforma in personaje comice. In aceasta ordine de idei, pe cine ati declara comicul politic nr. 1 in Romania si datorita carei gafe i-ati acorda acest titlu?

Este un comic trist, pentru ca orice comic, orice bufon are o poveste trista in spate.  L-as numi aici pe Corneliu Vadim Tudor pentru zicala „nu ne vindem tara” – o mare eroare, un indemn gresit care a condus la multi ani de durere. Despre gafe in rest, nu detine Romania monopolul la gafe, aduc aminte tuturor ca, in Statele Unite, George Bush senior a avut un vicepresedinte care avea probleme cu scrisul – scria cuvantul cartof/ potato, cu e la coada,  si de aceea i se spunea Mr. Potatoe (e vorba de Dan Quayle). Asa ca toate tarile au astfel de personaje, dar ma uit mai degraba la cineva care prin acest mod ludic a reusit sa imprime o gandire ce a marcat intregul ultim deceniu al secolului trecut in Romania si care iata, a reusit inca si astazi sa ne urmareasca si sa avem probleme din aceasta cauza.

Se vorbeste in ultimul timp in Romania tot mai des despre lipsa de modele. Totusi, daca ar fi sa il indrumati pe fiul dvs. sa urmareasca discursul si activitatea unui roman care poate fi luat la ora actuala drept model, care ar fi acel om?

Daca vorbim de romani in viata, mi-ar placea sa creez o fuziune a catorva minti pe care eu le consider luminate in Romania, si as crea un melanj intre Mugur Isarescu, Andrei Plesu, Madalin Voicu si… cativa tineri care ma impresioneaza foarte tare, cum ar fi Dragos Preda, Marian Stas… Daca le-am amesteca, am putea crea acel model pe care l-as recomanda fiului meu. Altminteri eu cred ca modelele nu trebuie sa fie fixe, ci aplicabile pentru diferite lucruri, ai un model pentru mandrie, ai un model pentru onoare, ai un model pentru profesionalism, pentru o anumita specialitate, un model in leadership, deci poti sa ai mai multe modele si cred ca tocmai asta este frumusetea. Ar trebui sa le impregnam tinerilor si copiilor aceste cunostinte de leadership, cum se face de exemplu printr-un proiect in Romania care se numeste Liderii Mileniului Trei, condus de Marian Stas, pe care tocmai l-am mentionat, si ar trebui sa ii invatam tocmai cum sa isi aleaga modele diferite, din fiecare model luand cate ceva.

Pe cine ati deplange mai mult, pe un om care se zbate, dar nu are rezultate, sau pe unul care se resemneaza si nu mai face nimic pentru a-i fi mai bine?

Fara discutie, intotdeauna in momentul in care te resemnezi ai pierdut. Este daca vreti principiul de baza al medicinei: te lupti pana la ultima respiratie, chiar daca stii ca omul respectiv nu mai are decat o zi de trait sau nici macar atat, tot incerci sa-l resuscitezi, pentru ca in fiecare minut poate aparea ceva nou, in fiecare minut se poate imbunatati ceva sau poate aparea o descoperire care sa-l salveze, la fel si aici, chiar daca pare ca nu exista solutii, daca te zbati vei reusi intotdeauna sa faci un pas cat de mic inainte, dar in momentul in care te-ai resemnat, evident ai incheiat conturile si atunci progresul nu mai poate avea loc, Romania fara progres nu poate exista.

Credeti ca romanii s-au resemnat sau cum explicati atitudinea pasnica cu care accepta tot ce li se intampla?

Nu, eu nu cred ca romanii s-au resemnat, romanii au o trasatura de caracter veche, pe care o putem urmari in istorie, aceea data de zicala „capul plecat sabia nu-l taie”,  acea pozitie de 45 de grade, dar asta nu inseamna ca ei nu sunt oameni care nu pot progresa. E foarte adevarat ca samanta romaneasca a cunoscut cresteri de obicei sub dictaturi, e trist dar adevarat, vezi dictatura Carol, toti  domnitorii care au reusit sa faca ceva (Mihai Viteazul, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare), Ceausescu si cel mai bun exemplu pe care-l pot da este un domnitor din evul mediu care a oferit un fel de democratie la vremea aceea – ma refer la Dimitrie Cantemir  - si care,  a rezistat doar un an.  Eu am spus la un moment dat in anii ’90 ca Romania are nevoie de o dictatura democratica, cuvantul cheie fiind democratica. Ce avem noi acum este mai mult dictatura decat democratie, aceasta din urma este inca la stadiul de mimare, ca atare avem nevoie de mai multa democratie si de o mana forte care sa ne duca pe aceasta cale inainte. Ca sa revin la subiectul cu atitudinea pasnica, romanul nu se rascoala, sau rar se rascoala, revolutia din ’89 a fost mai degraba lovitura de stat, nu a fost revolutie adevarata, in zilele noastre vedem ca la proteste, la marsuri de protest nu se aduna multa lume, dar chiar daca  romanul inghite, el nu este chiar atat de pasnic, el are alte forme de manifestare, de exemplu vechea vorba „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim” functioneaza si astazi. Toata aceasta coruptie endemica, toata aceasta modalitate de evaziune fiscala care a ajuns la cote mari si vorbesc acum de evaziunea de miliarde, vorbesc de evaziunea fiscala de zi cu zi care face parte din acea modalitate de protest, e la modul „daca ei fura, furam si noi, asta este”; pe vremuri era la fel, acum este la fel, deci totul se completeaza. Romanul completeaza, se plange dar completeaza, gaseste niste mecanisme prin care mai face un ciubuc cu materialul de la locul de munca, mai face un ciubuc pe post de instalator, constructorul mai ia niste materiale si mai face o renovare la o casa, profesorul mai da niste meditatii la care nu plateste niciun fel de impozite, medicul are ciubucul in buzunar si pe langa asta lucreaza la vreo zece cabinete particulare dar isi aduce clientii de acolo la stat insa luand banii in particular… fiecare clasa sociala, fiecare meserie, fiecare profesie gaseste o modalitate in care sa completeze. Singurii care sunt napastuiti intr-adevar sunt pensionarii care nu au ce sa faca, insa restul categoriilor sociale “completeaza”, iar asta reprezinta daca vreti o forma de „lupta”.

Care este pozitia dvs in proiectul Rosia Montana?

Culmea este ca in ultimul timp iar a aparut acest subiect pe tapet si am spus intotdeauna ca nu exista suficiente informatii de la nici una dintre parti pentru a se lua o decizie informata, logica, economica, de mediu, toate  la un loc. Toate partile incearca sa forteze decizia in interesul lor, fara insa a oferi argumente ample si cu studii neutre, obiective, nu studii facute de ei astfel incat sa sune bine. Nu exista suficiente informatii si dupa parerea mea este foarte mult melanj politic aici, zona are nevoie de crestere economica fara discutie, pe de alta parte exista experiente si pozitive si negative in sensul acestor metode de exploatare a aurului. De exemplu in Africa de Sud, unde am stat foarte mult si am avut ocazia sa vad aceste mine de suprafata in zona Transval, in zona Johannesburg-Pretoria – aici exista astfel de locuri in care vechi mine care s-au terminat au lasat munti intregi de steril care este astazi reexploatat insa nu tot, exista zone in care se face acest lucru si exista zone in care s-a ajuns la concluzia ca deranjul ecologic poate sa fie atat de mare incat nu merita. Repet, parerea mea este ca adevarul este undeva la mijloc intre cele doua parti, intre a face proiectul si a nu face proiectul si cred ca ambele parti au venit doar cu materiale foarte subiective, nimeni altcineva nu s-a implicat, si aici statul ar fi trebuit s-o faca, sa se implice intr-un studiu neutru care sa evalueze intr-adevar acest aspect din toate punctele de vedere, astfel incat si partea de dezvoltare economica si sociala a zonei sa fie luata in considerare, si partea de mediu si riscul aferent.

Vorbesc zilnic cu tineri de varsta mea care au cariere, care aparent au reusit in viata, dar care au pe zi ce trece moralul mai scazut (pentru ca muncesc mai mult pe aceiasi bani sau mai putini, pentru ca sunt dezamagiti de ce vad, aud in jur, pentru ca pare ca nu se intrevede nimic mai bun  pentru ei.) Ce le-ati transmite acestor tineri?

Doua lucruri le pot transmite: unu, exact cum spuneam la intrebarea referitoare la omul care se zbate sau omul care se resemneaza: de zbatut sa nu incetezi niciodata. Doi: eu m-as astepta sa plece cat mai multi tineri din tara, tocmai datorita teoriei enuntate mai devreme cu privire la schimbarea de mentalitate ce va fi facuta de copiii acelei generatii care astazi iese din facultate si-si incepe cariera, generatie care, plecand, va putea sa-si creasca copiii in alte civilizatii, in alte democratii, cu alte deprinderi, invatand alte mentalitati, si care pe urma intorcandu-se in Romania la maturitatea economica si sociala, la apogeul profesiei – vorbim undeva la 45-50 de ani ca varsta -  venind cu copiii lor (a treia generatie de la revolutie) acestia din urma vor fi cei care avand  cereri, deprinderi, nevoi si intelegeri din strainatate vor reusi sa faca schimbarea de mentalitate in Romania.

Postat in Interviu

Statul e nociv pe faţă - Transcript al unui interviu dat site-ului “spunesitu.ro”

[19.07.2011]
Interviu cu Niels Schnecker, analist financiar
Daniel-Gabriel Secară

Niels Schnecker este un personaj. Are patru cetăţenii şi cam tot atâtea rezidenţe, vorbeşte nouă limbi străine-plus economia, a fost avocat, dar şi  pilot pe F 16, iar acum este consultant şi are în România o firmă de drept internaţional, management strategic şi inginerie financiară. Îl ştim cu toţii de la televizor, unde apare mereu ca invitat, sau moderator. Ca cetăţean american, e membru al Partidului Republican. Ca cetăţean român, are păreri politice împărţite.  Aşadar, cu Niels Schnecker despre cum se va rezolva criza datoriilor în America, despre viitorul euro şi despre mediul de afaceri din România. Veţi afla de ce ne îmbolnăvim cu toţii când strănută America, de ce seamănă Grecia cu un violonist care îţi cere bani ca să scapi de el, de ce nu seamănă Europa cu America şi de ce i-ar recomanda unui tânăr antreprenor român să plece în tocmai în Africa.

Nu cred că, din punct de vedere al economiei mondiale, situaţia din SUA va avea un efect real, dar va spune tuturor că, atunci când America strănută, tot restul lumii riscă să se îmbolnăvească

Pe 2 august, Congresul american trebuie să decidă dacă va majora sau nu pragul de îndatorare. Ce credeți că vor decide?

Cred că va fi mare presiune pe administrația Obama, înainte de  2 august. S-ar putea chiar să se joace un joc destul de periculos, în care să fie lăsat Obama în offside, cu câteva zile înainte de 2 august. Mai devreme sau mai târziu, situația se va reglementa, măcar și prin faptul că există un amendament din Constituția americană, care îi permite președintelui să ignore această lipsă de decizie a Congresului și să continue să se împrumute, chiar și fără aprobarea acestuia. Există, în amendamentul 4, un articol care îi permite să facă o astfel de acțiune executivă. Obama a susținut că nu va apela la acest amendament, dar s-ar putea ca republicanii să îl forțeze să facă acest lucru, pentru că ar fi modalitatea prin care și-ar semna mai sigur finalul politic, în 2012.  Republicanii au o dilemă destul de dificilă: a hotărî dacă a-l presa pe Obama poate fi în defavoarea lor, sau dacă ar putea să transmită electoratului american nivelul real al politicilor greșite pe care acestă administrație le-a luat.  Asta ar trebui să creeze, chiar și în cei nedeciși,  ideea că administrația Obama a dus economia americană de râpă, mai mult decât a făcut criza.

În cazul acesta, care preconizați că vor fi efectele?

Ce se va întâmpla este greu de spus, pentru că e un joc politic destul de fin și se joacă zi de zi, deci nu este încă încheiat. Însă, ori într-un fel ori în altul, repercursiunile vor fi mici, în sensul că nu se va ajunge în imposibilitatea de plată, chiar dacă înseamnă 2-3 zile blocarea activității guvernului. Nici măcar n-ar fi prima oară, în SUA, când se întâmplă acest lucru. Au mai fost și alți președinți puși în această situație, nu pe legea deficitului, ci mai degrabă pe legea bugetului, care a stat nevotată nişte zile peste data la care statul avea dreptul să cheltuie bani. Și, până la urmă, s-a rezolvat problema. Așadar, consider că, din punct de vedere al economiei mondiale, nu va avea un efect real, decât că va spune tuturor, din nou, că atunci când America strănută încă mai riscă restul lumii să se îmbolnăvească.

Ce m-ar interesa pe mine să - și asta cred că o s-o vedem în săptămâna de dinainte de 2 august și în cea de după –ar fi să văd ce face Bank of China cu datoria, în acel moment. Dacă are gust speculativ, atunci ar putea să facă, ca să zic așa, ”to make a killing”, să șteargă cu America pe jos în momentul acela, pentru că ar putea să profite de niște spreaduri care or să se creeze în acele zile și să rupă cu volumul mare de obligațiuni de trezorerie pe care le deține. Ar putea, într-adevăr, să creeze un scenariu extrem de interesant și palpitant pentru piețe. Pe de altă parte, eu urmărind China de câțiva ani buni, tind să cred că nu vor lua aceste măsuri, ci mai degrabă vor profita să-și consolideze poziția, vor cumpăra probabil mai multă trezorerie în acea perioadă și vor prefera să joace la termen mediu și lung, decât să curețe imediat câteva miliarde de pe piață.

Cum comentați și ce părere aveți despre mișcarea Tea Party și gruparea libertariană a republicanilor, sau de congresmeni precum Ron Paul ?

În SUA am avut o perioadă în care a funcționat foarte mult centrismul. A fost, dealtminteri, și platforma pe care a câștigat Obama și pe care a pierdut McCain. Sau, mai degrabă zis, Sarah Palin a pierdut mai mult decât McCain. Dar ideea aceasta de centrism a exacerbat foarte multe centre, nu neapărat extreme, ci mai destupate la minte, din punct de vedere politic, din cadrul partidului republican. A fost acel middle class republican, care s-a trezit deodată neservit nici de McCain-Palin și nici de centrismul global.

Când clasa de mijloc americană a fost uitată, au început mişcările de tip Tea Party, care au produs crize economice municipale, lămurind conducerea republicană că nu poți să ignori baza partidului

Dar fiecare politică, mai ales în zona republicană, mai mult decât în zona democrată, deci mai mult pe drepta decât pe stânga, a ținut foarte foarte mult cont de middle class. Comitetul Național Republican (Republican National Committee) are încă  și astăzi, ca idee de bază, acest grassroots movement, adică clasa de mijloc americană. Ea a fost uitată. Și atunci ei, deodată, trezindu-se ai nimănui, au spus ”Domne, păi stai puțin. Am înțeles, există întotdeauna extremele care trebuie să fie rezolvate. Băi guvernurilor, poate n-ați înțeles. Noi vă dăm banii. Ăia care sunt foarte bogați fac inginerii financiare și ajunge la voi ca și procent o taxă foarte mică. Ăia săraci și de stânga n-au de unde să vă plătească. De la noi păpați pâine. Poate vreți să vă aducem aminte.” Și a început acest sistem de Tea Party, luat exact pe modelul bostonian al aruncării ceaiului în mare. La modul de ”Vreți să vă arătăm că aveți de suferit? Vă arătăm”. Și în anumite county-uri au reușit chiar să creeze crize economice, deoarece într-adevăr venitul provenea din această clasă mijlocie și au produs crize economice municipale, lămurind conducerea republicană că nu poți să ignori baza întregului partid.

Dacă ducem lipsă de ceva anume în GOP (Grand Old Party – așa mai este numit Partidul Republican) e tocmai faptul că nu avem candidați, nu avem lideri, ne lipsesc acei lideri mari, precum Reagan, Bush 41 (mă refer la seniorul), nu mai avem astfel de lideri. Imediat după ce a câștigat Obama, foarte mulți republicani își puseseră speranțele în guvernatorul din Louisiana, Boby Jindal, care era unul dintre marii promitenți, dar dat-o în bară și el. Și atunci republicanii nemulțumiți s-au adunat, încercând să-și găsească un lider. Din păcate, n-au reușit. Ca atare, ei nu sunt decât un grup de presiune în cadrul partidului, care încearcă din când în când să aducă aminte partidului republican cine este și de unde vine. Iar Ron Paul, de fapt, ca să fiu cinstit, n-a făcut altceva decât să se suie pe un cal alegoric deja în mișcare. El doar a știu să profite de aceste Tea Party-uri.

Cum rezolvăm criza? Facem austeritate zice Europa, facem stimulare, zice America. Paradigma anglo-saxonă e total diferită de cea a Europei continentale

Cum comentați faptul că în Europa nu a fost înțeleasă mișcarea de reducere a taxelor, de acordare mai multă libertate pieței? În Europa au fost chiar manifestații anti-Tea Party, dacă am putea spune așa.

Aici vorbim deja de diferențe de paradigme. Paradigma anglo-saxonă e total diferită de paradigma Europei continentale. Singurii care merg în același ritm sau care pot înțelege aceste lucruri sunt britanicii. Căderea laburiștilor la ultimele alegeri e o dovadă a aceluiași gen de mentalitate precum și Tea Party. Dar și acolo există dezamăgiri destul de mari și tot în rândul clasei de mijloc britanice, deci e cam aceeași poveste și în insulele britanice precum și în SUA. Însă restul continentului european nu are această mentalitate, continentul european are o tradiție socialistă. El nu este un continent care să fi avut o tradiție libertariană în general. Libertarianismul, prin natura sa, este mai degrabă anglo-american decât germanic sau francez. Aici nu găsești aceste elemente. Iar cei din sistemul socialist - și nu mă refer aici neapărat în sens de socialist de stânga, ci mă refer la un socialism în sens de politici sociale foarte profunde – nu pot să accepte ieșirea statului dintr-un context, pentru că nu au experiența sau înțelegerea că ar putea, de exemplu, să existe o autoreglementare a industriilor.

Iată, cel mai bun exemplu este nivelul criticilor aduse industriei financiare de către Europa față de modul în care în SUA s-a înțeles criza financiară, unde nu conceptul piețelor libere a fost pus la îndoială. Nu reglementarea sau suprareglementarea piețelor financiare ar fi răspunsul față de criza pe care o trecem, ci mai degreabă găsirea cauzelor exacte și rezolvarea lor.  În Europa, ce s-a înțeles din această criză? A, bun, a fost o criză financiară, pentru că băncile au fost calice. Ce le facem? Le reglementăm, le suprareglementăm. Este stilul european normal. Dacă vă uitați la modul în care a fost abordată această criză pe cele două maluri ale oceanului, o să vedeți, chiar dacă în SUA avem de-a face cu o administrație democrată, adică de stânga, că modul lor de răspuns a fost, cu toate acestea, unpachet stimulativ pentru bănci (poate că aici a fost greșeală, aici ar trebui discutat modul în care s-a dat pachetul).  Deci ideea a fost stimularea economiei, nu austeritate. Europa în general a mers pe austeritate. Și dacă vă uitați la discursurile din G8, marile discuții au fost exact pe tema asta. ”Ce facem?” Facem austeritate zice Europa, facem stimulare zice SUA. Cum rezolvăm problema?

Ceea ce n-au înțeles nici unii nici alții este că era momentul conectării celor două politici. Centrismul nu este o idee proastă, ea a fost prost aplicată. Reaganomics-ul, cel care a pornit de fapt întregul concept libertarian, de fapt putea să implementeze un libertarianism mondial fără probleme, numai că în momentul în care a venit faza a doua, cea de relansare a programului, a venit Clinton și a rupt totul în momentul acela. Dar dacă urmăreau aceste puncte, undeva în anul 2002 ajungeau la punctul la care se legau cele două elemente – acela de politică socială cu acela de libertarianism economic, astfel încât să creeze obligația stato-corporatistă sau social-corporatistă față de cetățean. E, nu s-a ajuns la punctul acela, este încă pe planșă, este încă sub formă de teorie și nu s-a verificat niciodată această variantă în practică.  Europa însă blochează. Conceptual, nu poate să spună ”da, domne, dacă dau libertate companiilor pot să le trasez și obligații, o serie de obligații față de viața socială, obligații care le sunt lor utile și pe care ei se vor regăsi în eficiența economică”.

În China, economia e libertariană, dar politica e comunistă. Această societate absurdă, comunisto-libertariană, se va rezolva în socio-corporatism

O urbe mai sănătoasă înseamnă mai puțin absenteism la muncă. O urbe mai educată –nu neapărat toată lumea cu facultate, ci educată pe piramida cunoașterii, avem și muncitori, avem și maiștrii, avem și tehnicieni, avem și ingineri, avem și doctori – dar cu cât e mai bine construită piramida și cu cât sunt mai bine educați, cu atât șomajul e mai mic, ceea ce pe mine, ca și angajator, mă favorizează. Deci există această conlucrare și repet, în teoria reaganomicsului există aceste legături în practică. Nu au fost relansate. Europa nu va putea mulți ani de acum încolo să perceapă acest lucru. Unde am putea să găsim, într-un viitor nu foarte îndepărtat, însemnând undeva la distanță de o generație, adică de 20 de ani, să găsim exact practică acestor lucruri, culmea, va fi în Asia și poate chiar în China. Pentru că modul în care se va transforma această societate absurdă comunisto-libertariană (economia la ei e libertariană, politica este comunistă)  până la urmă cred că se va rezolva în acest socio-corporatism. Probabil, e una dintre variantele care se discută în diferitele think-tankuri.

Euro este o monedă artificială, care nu poate să existe, ea nu are o națiune în spate, are un complex politic, nu poate să simtă precum o monedă. Pornind de la acest lucru, trebuie spus că euro nu avea un viitor. Nu-i înțeleg rațiunea, alta decât cea politică

Dacă tot am adus problema și către Europa, care credeți că va fi viitorul zonei euro?

Eu îmi aduc aminte că în iunie sau septembrie 1998, cu șase luni înainte ca moneda euro să intre în funcțiune, Greenspan, fostul președinte al FED-ului, a apărut în fața comisiei de finanțe a Senatului și a fost întrebat dacă nu își face griji cu privire la apariția unei noi monezi de rezervă. Și el a spus ”Nu”. De ce? „Pentru că euro este o monedă artificială, care nu poate să existe, ea nu are o națiune în spate, are un complex politic, care n-are sentimente naționale, ca atare nu poate să simtă precum o monedă. Dar mai ales pentru că euro este, de fapt, un amestec de diferite monezi, care fiecare are comportament propriu și mai ales prin decizii politice și nu prin decizii economice luate. Ca atare, el nu vede o problemă cu treaba asta și zice ”uitați-vă la faptul că ei n-au putut să decidă asupra a cine trebuie să fie președintele Băncii Centrale Europene și au început primul mandat prin compromis între Germania și Franța, ceea ce dovedește foarte clar că dacă nu se pot decide pe un președinte, darmite să decidă în secunde viața omului”.

Pornind de la acest lucru, trebuie spus că euro nu avea un viitor. Și trebuie spus că eu nici azi nu-i înțeleg rațiunea, alta decât politică. Este încă forțat, a venit mult prea devreme pentru că nu există o uniune europeană pe bune. În acest context, dacă Franța și Germania au vrut să-și creeze o monedă comună și au vrut să mai aducă Olanda, Luxemburgul, merge. În momentul în care discutăm Italia, Spania, Portugalia, Grecia, discutăm de niște economii și niște paradigme economice care n-au absolut nimic de-a face nici cu paradigma franceză, nici cu cea germană, darmite cu cea franco-germană, care și aia este, de fapt, o a treia variantă. Și care nu numai că nu are nimic de-a face, dar este chiar diametral opusă. Și atunci ce poate să facă, decât să tragă euro în jos? Europa trebuie să fie alimentată. De unde alimentăm? Din cele două economii locomotivă – Franța și Germania. Franța și Germania fac în continuare același lucru cu Grecia.

Decizia cu Grecia a fost o decizie strategică,  legată de interese de apărare. Cu Grecia e ca şi cu violonistul care vine să îți cânte la ureche și tu vrei să plece. Și până la urmă, îți cere bani nu doar ca să-ţi cânte, ci şi ca să plece

Cum comentați faptul că Franța și Germania susțin împrumutul Greciei? Adică putem înțelege de ce îl susțin, dar credeți că e o măsură inteligentă și sustenbilă?

Decizia cu Grecia a fost o decizie strategică, care era de fapt legată de interese de apărare, mai mult decât orice altceva. Și UE, după ce s-a gândit cum să securizeze flancul de sud al Europei, a zis ”hai să-i băgăm în UE,  după care hai să le dăm și euro”. Grecia este o țară, la fel ca Italia și Spania, care a funcționat pe paradigma inflației, deci modul lor de a rezolva conflicte interne, nu de azi de ieri, de 150 de ani, a fost mereu prin tipărire de bani. Ăsta e stilul. După care se consolidau, iar inflație, iar se consolidau, iar inflație, e o armonică la ei, exact ca un acordeon. Vine euro și spune ”nu poți la stânga, nu poți la dreapta, poți doar înainte. Dar noi nu știm înainte. Mergeți înainte! Perfect, mergem înainte, dă-ne bani și mergem înainte.” Și exact așa s-a întâmplat. Exact ca violonistul care vine să îți cânte la ureche și tu vrei să plece. Și până la urmă îți cere bani nu numai ca sa îți cânte, dar îți cere bani ca să mai și plece. Exact așa s-a comportat Grecia. Nu ai cum să faci ca această decizie să fie alta. Eroarea pe care au făcut-o țările vest-europene, care au decis această politică, a fost dintr-o grandomanie, necesitatea aceasta deosebită de a putea să aibă o monedă care să aibă 450 de milioane de oameni, adică un ehivalent față de dolar,  măcar în populație, că în economie și astăzi încă mai scârțâie. Și atunci a fost pe bază de japcă. De ce a intrat România în UE? Poate cineva să îmi dea un motiv real, pentru intrarea României sau a Bulgariei în UE? Nu, politica și atât.

Statul este nociv pe faţă pentru mediul de afaceri. Este un adversar faţă de actul economic

Președintele Băsescu a fost, cel puțin în materie de discurs, un așa zis adept al statului minimal. Însă în practică…

Președintele n-a spus niciodată că vrea libertate mai mare pentru companii, el niciodată n-a fost adeptul libertății economice. El vrea să reducă personalul acela gras care stă în cârca slabului și să-l slăbească, dând oameni afară și reducând cheltuielile. N-am nimic împotrivă, sunt de acord cu președintele, pe tema asta. Și eu sunt de acord că statul cheltuie prea mult. Dar statul oricum nu face mai nimic nici pentru cetățean și cu atât mai puțin pentru mediul de afaceri. Ba din contră, pentru mediul de afaceri, în momentul de față, statul este nociv pe față.  Deci el este un adversar, în acțiunile sale, față de actul economic primar. La fiecare pas, îi pune bariere în cale. Și eu n-am auzit nimic de modificarea acelor bariere. Din contră, mie mi se pare că vor ca statul să fie mai slab. În sensul datului oamenilor afară, n-am o problemă, mi se pare normal. Dar e  impotent în ceea ce privește servicii de care am nevoie şi frustrant în ceea ce privește servicii de care n-am nevoie. Eu n-am auzit ca președintele să aibă măcar un discurs, cu toate că are această schizoidie între discurs și faptă, dar nici măcar în discurs eu nu l-am auzit ca fiind un promotor al economiei libere de piață. Isărescu mai degrabă, la el am auzit. Cu toate că nici el nu are tente libertarianiste, dar din când în când i-a mai căzut câte ceva pe masă. Președintelui nu.

În competiție cu celelalte state, în România nu putem să le dăm nimic investitorilor străini, nu avem nimic de dat. Nu ne dă UE voie

Ați vorbit mai devreme despre impedimentele de care se loveşte în Romînia mediul de afaceri. Dumneavoastră, ca întreprinzător privat, v-ați lovit de așa ceva, în România?

Eu nu, că sunt consultant. Nu am avut probleme, în afară de faptul că trebuie să țin trei oameni care să aibă legătură cu depuneri de acte, cu taxe și impozite și nu știu ce, adică cheltuiesc niște bani aiurea, cu trei oameni. Lucrurile astea, în alt stat s-ar putea rezolva mult mai simplu, cu jumate de normă, pentru că la volumul nostru n-ar trebui să avem trei oameni care să se ocupe de treaba asta.  Acum într-adevăr, să vedem cum se întâmplă cu semnătura electronică, poate că acolo se rezolvă ceva. Dar văd probleme pentru clienții mei. De exemplu, noi facem foarte multă consultanță pentru investitori direcți și avem o problemă, pentru că în competiție cu celelalte state, în România ne lovim de același lucru, nu putem să dăm nimic, nu avem nimic de dat. Nu ne dă UE voie. Și mereu clientul vine și spune ”Da, dar știți că noi ne gândim ori în România, ori în Polonia, de exemplu. Și în Polonia ni se oferă asta, asta, asta și asta. Și mergem la partea română care zice că nu se poate. Perfect, deci nu vrei investiție.” Din punctul acesta de vedere, într-adevăr, e un dezinteres total.

Garantat vom avea încă un multimiliardar în România, în persoana lui Costică Constanda. Super afacere, frate, să câștigi 165 de milioane de euro dintr-un șmen legal!

Pe undeva, e de înțeles lipsa de interes, e același subiect ca și cu fondurile europene. Cu cât ar veni mai multe fonduri europene în România, cu atât controlul asupra calității și modului de interacțiune între stat și privat ar fi mai sub lupă, lucru pe care statul român nu și-l poate permite. Este un stat mult prea corupt și mult prea găunos, ca să dorească inspecție externă. Și atunci una dintre variantele clasice este să creezi un preț la care nu vii să cumperi și dacă nu vii să cumperi, sunt liniștit. Facem noi aici, între noi. Și uite, garantat vom avea încă un multimiliardar în România, în persoana lui Costică Constanda. Super afacere, frate. Deci, ca să câștigi 165 de milioane de euro dintr-un șmen legal…. poate să vină și mama ANAF-ului, poate să vină mama Procuraturii, că e făcut cinstit, legal. În care a șmenozat cu statul 165 de milioane de euro. Super tare! Gândiți-vă la cât trebuie să lucreze un întreprinzător privat, sau un investitor străin, ca să realizeze un profit net de 165 de milioane, pe care oamenii ăștia îl vor face uite-așa.

Acum, de când China a intrat masiv în Africa, sunt atât de multe oportunități în Africa, încât te doare mintea. E ca un pom de ăla plin de fructe, cu crengile lăsate la pământ, doar să pui mâna să ți le iei

Și o întrebare de final: dacă mâine dimineață ar intra la dumneavoastră în birou un tânăr antreprenor, ce l-ați sfătui?


Pleacă! Pleacă din România. Pleacă și du-te și muncește, nu fi antreprenor încă. România nu e un stat pentru antreprenori, în general, cu atât mai puțin pentru antreprenori tineri. România este un stat în care, dacă îți place challenge-ul de a te lupta cu un sistem, cu ideea că s-ar putea să învingi peste trei generații, merită. Deci un angajament de genul acesta. Un antreprenor tânăr, în momentul de față, nu are ce căuta în România. Ar trebui să se ducă într-un stat care apreciază antreprenorii tineri și l-aș trimite în momentul de față în țările nordice, sau în Anglia, sau în SUA,  Japonia,  Singapore sau Africa. Acum, de când China a intrat masiv în Africa, sunt atât de multe oportunități în Africa, încât te doare mintea. E ca un pom de ăla plin de fructe, cu crengile lăsate la pământ, doar să pui mâna să ți le iei.

Postat in Finante, Politica

Politica

Occidentul atras in capcana? Niels Schnecker: Revolutiile arabe sunt regizate de Al Qaeda

INTERVIU PUBLICAT IN BLOOMBIZ.RO  23/3/2011
Evenimentele din lumea araba, vazute prin lupa occidentala, stau sub semnul istoric al libertatii. Insa aceasta idee a eliberarii popoarelor arabe de sub dictaturile din zona este o plasa, afirma cu convingere omul de afaceri Niels Schnecker. Potrivit acestuia, momentul este unul regizat si executat “cu foarte multa exactitate de Al Qaeda” si considera ca rezultatul intregii operatiuni va fi intarirea fundamentalismului arab, acoperita initial de o administratie democratica.


Cu ce alt moment din istorie putem compara ceea ce se intampla acum in lumea araba: Egipt, Libia?

N-am sa intru in cursa lui Putin si n-am sa spun cruciadele.

Nu cred ca se compara cu niciun moment din istorie.

Este un moment unic in istorie care a fost regizat si este executat cu foarte multa exactitate de Al Qaeda.

Dupa parerea mea, aceasta idee a eliberarii popoarelor arabe de sub unii dictatori este o plasa.

Al Qaeda este singura organizatie din lume care ar putea sa regizeze cu atata exactitate niste “revolutii” care sa aiba loc intr-o succesiune aproape perfecta: Tunisia, Egipt, Libia, Yemen, Bahrain.

Aceasta operatiune nu are nimic la baza decat intarirea fundamentalismului arab, sub masca unei eliberari de dictatura, care initial va fi acoperita de o administratie democratica, dar se va transforma foarte repede intr-un fundamentalism arab.

Pare un moment cu mai multa tensiune si incarcatura inclusiv decat momentul in care Estul Europei a scapat de comunism…

Nu as face aceasta comparatie pentru ca acolo vorbeam de schimbarea unui sistem.

A fost caderea Cortinei de Fier, a fost schimbarea socialismului ca forma politico-economica intr-un lant intreg de state.

Aici nu vorbim de acest lucru. Aici orchestrarea este mult mai fina.

Daca va uitati la ceea ce se intampla in Egipt, nu trebuie sa uitam ca unul din jucatorii importanti la masa discutiilor este fratia musulmana, care este sustinuta de Al Qaeda.

In Tunisia, unul din jucatorii principali este o organizatie sustinuta de Al Qaeda.

Aici vorbim de o orchestrare a unui inel arab in jurul Mediteranei care va crea o putere islamica.

Nu spun ca e ceva rau. Spun numai ca daca este un lucru facut dupa modelul si asemanarea organizatiei Al Qaeda, atunci avem o problema.

Ce anume credeti ca vor tarile care au initiat actiuni in Libia?

Dupa parerea mea este o plasa.

Interventia  a avut loc pe fondul unei dorinte mari a Frantei de a se afirma.

Suntem in plina campanie electorala.

Pe de alta parte, exista dorinta Italiei de a-si apara importurile de petrol si de gaze.

Conducta de gaze ajunge in Sicilia din Libia, sa nu uitam ca cele 1,2 miliarde de barili/zi pe care ii arunca Libia in piata de petrol europeana nu sunt atat de importanti.

Ei reprezinta 2% din totalul exporturilor de petrol, dar reprezinta foarte mult din punct de vedere al costurilor pentru ca, fiind un petrol dulce, foarte putin sulfurat este folosit in amestecul cu celelalte titeiuri pentru a putea sa scada preturile de rafinare si pentru a putea obtine produsele de combustibili ecologici pe care rafinariile trebuie sa ii produca in ziua de astazi.

Ca atare, Italia are un interes major.

Sigur ca la asta se adauga rezolutia ONU pentru protejarea populatiei libiene care era macelarita de propriul conducator.

Interesant este ca in ceea ce priveste SUA si Anglia apare dragul de a apara un popor atunci cand este vorba de o tara bogata in petrol si mai putin de o tara saraca cum ar fi Eritreea.

Nu le-am vazut ducandu-se  acolo sau facand foarte mult rezolutii cu privire la acea tara.

In orice razboi exista o cauzalitate economica.

Nu cred ca de data aceasta petrolul a fost prima grija pentru care a inceput acest conflict ci mai degraba a fost o combinatie intre necesitatea politica a lui Sarkozy de afirmare, rezolutia ONU si petrolul.

Ce schimbari in alte regiuni ale lumii poate genera ceea ce se intampla acum?

Discutam aici de o schimbare a hartii lumii in general.

Daca intr-adevar se creeaza natiuni unite prin marea putere islamica din Golful Persic si pana in nordul Africii, va trebui ca lumea sa aiba o cu totul alta viziune fata de aceasta zona.

Vom avea o cu totul alta paradigma cu privire la energie si fata de modul de interactionare intre popoare.

Sa nu uitam ca Germania in momentul de fata are o populatie musulmana destul de mare si in crestere, Franta de asemenea.

Care sunt urmatoarele tari care ar putea trece prin astfel de schimbari si in ce orizont de timp?

Vom vedea Yemenul si in mod cert Arabia Saudita.

Am vazut ca regele a dat un decret prin care a dat bani beduinilor pentru a-i potoli.

Parerea mea este ca tactica asta merge o data, de doua ori, dar nu o sa mearga foarte mult.

O sa vedem Siria intrata in acest tablou. De asemenea, “jocul” inceput acum un an si jumatate in Iran nu s-a terminat.

Sudanul este o tara cu foarte multe probleme, care cu siguranta va fi afectata de aceste schimbari si cred ca totul se va termina in Liban.

Libanul a fost prima intrare a fundamentalismului arab in tarile care nu erau afectate, prin castigul pe care l-a avut Hezbala in aceasta tara.

Vor cu adevarat schimbarea aceste popoare? Cat a contribuit criza economica la starea de acum?

Probabil ca a avut si criza economica ceva de-a face cu aceste lucruri, insa nu cred ca aceste popoare au suferit mai mult in aceasta criza economica.

Pe fondul crizei economice organizatia Al Qaeda a reusit sa se intareasca.

Statele care pana acum tineau Al Qaeda ocupata cu alte lucruri au fost nevoite sa se concentreze asupra crizei economice si mai putin sa isi petreaca timpul combatand expansiunea Al Qaeda.

Popoarele din aceste tari au adunat o nemultumire pentru ca, la fel ca si in tarile comuniste a existat o atmosfera dictatoriala.

Care este obiectivul pe termen scurt si mediu in aceste tari arabe care cunosc revolte populare?

Pe termen scurt obiectivulul lor va fi acela de alegeri “libere” pentru ca va fi de fapt doar o masca sub care va creste puterea fundamentalismului islamic.

Modelul pe care il vor urma initial va fi unul cvasi-vestic, numai ca modelele vestice si-au demonstrat impotenta in tari islamice.

Nu cred ca este modelul cel mai bun.

Tocmai faptul ca pe termen scurt se va incerca introducerea acestui sistem al democratiei vestice va intari si va da din nou apa la moara fundamentalismului islamic care va avea un spor mai mare.

Interviu de Oana Dumitroiu

Articol original: http://www.bloombiz.ro/international/occidentul-atras-in-capcana-niels-schnecker-revolutiile-arabe-sunt-regizate-de-al-qaeda_1488752

Postat in Politica

M-am intors din vacanta

Dupa o saptamana de vacanta in Sicilia am revenit la Bucuresti.

Ma simt nevoit sa raspund si celor multi care mi-au reprosat tenta elogioasa a articolului din Evenimentul ZIlei. O sa incerc sa va ofer “o cheie” pentru o mai clara citire a textului. Intalnirea la o cafea in context de vacanta cu vechiul meu amic Mihnea Petru Parvu de saptamana trecuta s-a lasat cu multe intrebari despre trecut dar mai ales despre viitor. I-am povestit de proiectul in care sunt implicat acum “Scoala de Leadership” de la Poiana Brasov, am discutat despre lipsa modelelor din societatea romaneasca, si ca orice apropiat, atunci cand a scris materialul a exagerat.

So, I’m back, let’s keep in touch…

Postat in Hobby